Ce trist, cand pe fereastra vieţii
Ţi-arată soarta fericirea
Şi în splendoarea dimineţii,
Te lasă doar cu amintirea!
Ce trist, când farmecul din vară,
Îl simţi abia când a trecut,
Iubeşti prezentul cel lăsat să piară
Şi îi adori parfumul din trecut!
Ce trist,când lacrimile grele
Se scurg din ochii sclipitori,
Ca licăririle de stele
De amintirea zilelor de ieri!
Ce trist,când ştiu că nu mai am măcar o clipă
Să pot să-i spun iubirii tot ce aveam de spus mai ieri,
Iar tot ce fac, ce spun e doar risipă
De timp şi sentimente, şi iarăşi se aşterne o mare de tăceri!
Ce trist, când stai pierdut în casă
Privind la poze şi amintiri
Când bruma vieţii te apasă,
Iar visul cel sfârşit îţi lasă o lacrimă-n priviri,-
O umbră a ultimei iubiri!
Ţi-arată soarta fericirea
Şi în splendoarea dimineţii,
Te lasă doar cu amintirea!
Ce trist, când farmecul din vară,
Îl simţi abia când a trecut,
Iubeşti prezentul cel lăsat să piară
Şi îi adori parfumul din trecut!
Ce trist,când lacrimile grele
Se scurg din ochii sclipitori,
Ca licăririle de stele
De amintirea zilelor de ieri!
Ce trist,când ştiu că nu mai am măcar o clipă
Să pot să-i spun iubirii tot ce aveam de spus mai ieri,
Iar tot ce fac, ce spun e doar risipă
De timp şi sentimente, şi iarăşi se aşterne o mare de tăceri!
Ce trist, când stai pierdut în casă
Privind la poze şi amintiri
Când bruma vieţii te apasă,
Iar visul cel sfârşit îţi lasă o lacrimă-n priviri,-
O umbră a ultimei iubiri!
Foarte sensibil !
RăspundețiȘtergereMULTUMESC!
RăspundețiȘtergere