VIOREAUA

Numele-i de floricea,
Dulce, mândră floare,VIOREA, 
Fir de floare ce apare-n primăvară ,
Aduci bucurie şi speranţă iară.

Căci ea ţi-aduce fericirea
Si dorul tainic de-a trăi,
Înmănunchind în ea durerea
Cu raze calde argintii.


Cu ea venit-a primăvara,
Cu sânu-i plin de bucurii,
Cu chipul alb ca neaua,
Cu ochii verzi ca firul ierbii .

E simbol cald de viaţă,
Modestă floare de april,
Aducătoare de speranţă
Şi idealuri de copil.


Nu este cea mai mândră floare,
Nu e inaltă şi nici impunătoare,
Dar este în ea încrezătoare,
Că an de an ,ea tot apare  şi e prin lume calătoare.


La toţi aduce mulţumire ,
Cu chipul ei nevinovat,
Te mângâie cu-a ei privire,
Cu-n sentiment şi un gând curat.