CHEMARE DE PRIMĂVARĂ

E iarăşi primăvară,
Se luminează cerul
Doar inima-i povară
Nu vrea să-şi uite dorul.


La mine-i întuneric,
Soarele n-a izbutit
În dansul lui himeric
Sa mângâie sufletul rătăcit.


Gânduri triste adie,
Pe drumuri reci mă poartă
Şi mă întreb:ce e mai bine, o moarte vie
Decât o viaţă moartă?


Pe umeri greu mi-apasă,
Pelerina de-o port la balul singurătăţii,
Afară e soare şi ceaţă e în casă,
Şi n-am tărie să mă las în calea sorţii;
Sunt singură în marea de păcate,
O floare într-o furtună,
Un vis frumos pierdut în noapte.


O,vino fericire cu a ta  lumină,
Sublim curcubeu
Limpezeşte ceaţa şi gândul mi-alină,
Culorile tale să mângâie sufletul meu.