CONSOLAREA

Cu zgomot se închise-o uşă
Şi-n casă s-a lăsat tăcerea....
Te întâmpină cu drag o căţeluşă,
Să-ţi mângâie-n taină tristeţea şi durerea.


Căci soarta se destramă
La ceas târziu de toamnă,
Te învăluie zăpada şi frigul cel de iarnă
Şi negura se lasă peste tine doamnă.


Gânduri negre ,gânduri reci,
Au zburat deasupra ta ,
Însă tu vrei să te întreci
Făr' ca viaţa să o seci şi să faci o faptă rea.


Pe chipul tău calin, lacrimi se preling,
Semne ale durerii _mărgăritare amare
Roua despărţirii , ce inima-ţi străpung.
Dar luptătoare cum eşti tu, vei birui,  găsi-vei înarmare!