Gela Munteanu: CÂNTECE PENTRU COPII -mp3

foarte frumos, multumim!

CE E IUBIREA...

 

Mă întreb adesea: CE E IUBIREA?
E un miraj de necrezut
Ca şi o stea, e strălucirea,
Dar lung e drumul ce trebui străbătut.


Iubirea trece orice distanţă,
Sau poate chiar graniţa vieţii
Iubirea nu stă intr-o chitanţă,
Ea dăinuie în noi ca zorii dimineţii.


Iubirea nu e în stare sa rănească,
Iubirea e în tine şi în mine, 
Ea e făcută să unească
Şi tuturor ne aparţine.

Iubirea nu e suferinţă.
E înfloritoare şi înălţătoare, 
Ea îşi găseşte in inimi locuinţă
Aducătoare de speranţe şi vise îmbietoare.


Iubirea e blând curcubeu după furtună, 
E vioreaua ce înfloreşte în pădure
Chiar de nu-i nimeni s-o admire
Ea tot înfloare şi împrăştie mireasmă.


Iubirea inundă sufletul de bucurie
Iubirea e respect, posesiune dragă, sinceritate,
E tot ce-a dăruit Divinitatea, e armonie,
Este credinţă, speranţă, dragoste şi libertate.

E GREU...

E greu când eşti departe
De tot ce-ţi este drag,
Când totul se desparte
Şi nimeni nu te aşteaptă-n prag.


E greu să vrei ce nu-ţi dă nimeni,
Să speri că ceasul de-o veni
Să-ţi dea pe cineva asemeni, 
Un gând, un vis,de-o surveni.

E greu să-nfrâng tot ce numesc trecut,
Să nu mai cred în visul
Ce-a fost odată început
Şi întemeia tot universul.


E greu când viaţa te desparte
Şi te împiedici tot mereu
Tu te ridici dar visul e aparte
E  greu, e greu, e foarte greu...

CHEMARE DE PRIMĂVARĂ

E iarăşi primăvară,
Se luminează cerul
Doar inima-i povară
Nu vrea să-şi uite dorul.


La mine-i întuneric,
Soarele n-a izbutit
În dansul lui himeric
Sa mângâie sufletul rătăcit.


Gânduri triste adie,
Pe drumuri reci mă poartă
Şi mă întreb:ce e mai bine, o moarte vie
Decât o viaţă moartă?


Pe umeri greu mi-apasă,
Pelerina de-o port la balul singurătăţii,
Afară e soare şi ceaţă e în casă,
Şi n-am tărie să mă las în calea sorţii;
Sunt singură în marea de păcate,
O floare într-o furtună,
Un vis frumos pierdut în noapte.


O,vino fericire cu a ta  lumină,
Sublim curcubeu
Limpezeşte ceaţa şi gândul mi-alină,
Culorile tale să mângâie sufletul meu.

Alessandro Safina - Insieme A Te

TRANDAFIRUL-simbol al iubirii

Odată mâna a cuprins un trandafir
Ce-l port în suflet talisman,
Că-ci simt al dragostei fior, ce sta pitit intr-un potir,
Lumea întreagă ai schimbat, tu trandafir de vară diafan.


În spinii tăi m-am înţepat 
Floare mândră şi frumoasă,
Dar floarea, tot ţi-am admirat
Iubindu-ţi gingăşia ta aleasă.


Un trandafir, e simbolul iubirii,
O! Floare minunată şi mult apreciată, 
Dai zâmbet şi lumină, culoare fericirii
Păcat că eşti atât de delicată şi te ofileşti îndată.

Se ofili frumosul trandafir
Şi-i cad cu plânset fiece petală, 
Iar lacrime, au curs din ochii de safir
Căci frumuseţea a lăsat sa piară.


Se stinse frumuseţea vie a trandafirului,
Rămâne-va culoarea şi catifelarea, o tainică amintire,
Petala cea uscată păstra-va urma dorului.
Va răsări o rază de iubire, un trandafir ce inimii-i va da sfinţire.

VIOREAUA

Numele-i de floricea,
Dulce, mândră floare,VIOREA, 
Fir de floare ce apare-n primăvară ,
Aduci bucurie şi speranţă iară.

Căci ea ţi-aduce fericirea
Si dorul tainic de-a trăi,
Înmănunchind în ea durerea
Cu raze calde argintii.


Cu ea venit-a primăvara,
Cu sânu-i plin de bucurii,
Cu chipul alb ca neaua,
Cu ochii verzi ca firul ierbii .

E simbol cald de viaţă,
Modestă floare de april,
Aducătoare de speranţă
Şi idealuri de copil.


Nu este cea mai mândră floare,
Nu e inaltă şi nici impunătoare,
Dar este în ea încrezătoare,
Că an de an ,ea tot apare  şi e prin lume calătoare.


La toţi aduce mulţumire ,
Cu chipul ei nevinovat,
Te mângâie cu-a ei privire,
Cu-n sentiment şi un gând curat.

PRIETENILOR MEI,

 Prieten bun, să ai o viaţă minunată,
Şi de succes să-ti fie încununată,
Inima, fie-ţi fin brodată_doar cu iubire adevărată
Cărarea vieţii cu flori să-ţi fie lin pavată! 

Prieten drag, nicicând necazul să nu-l ştii ,
Doar fericit mereu să fii,
Să simţi ai dragostei fiori ,
Şi doar de mulţumire să te înconjori!

Prieten bun , al vieţii drum să-ţi fie drept,
Şi nu privi în urmă când dai peste un ciot,
Priveşte înainte, nu ştii ce-ţi iese în cale 
Ce ar putea să te înalţe dar şi să te doboare!

Prieten drag, când ai faţa înnegurată
Zâmbeşte şi mergi tot înainte,
Căci soarele cel blând tot se arată
Şi e mai sincer şi mai cald decât o mie de cuvinte!

CONSOLAREA

Cu zgomot se închise-o uşă
Şi-n casă s-a lăsat tăcerea....
Te întâmpină cu drag o căţeluşă,
Să-ţi mângâie-n taină tristeţea şi durerea.


Căci soarta se destramă
La ceas târziu de toamnă,
Te învăluie zăpada şi frigul cel de iarnă
Şi negura se lasă peste tine doamnă.


Gânduri negre ,gânduri reci,
Au zburat deasupra ta ,
Însă tu vrei să te întreci
Făr' ca viaţa să o seci şi să faci o faptă rea.


Pe chipul tău calin, lacrimi se preling,
Semne ale durerii _mărgăritare amare
Roua despărţirii , ce inima-ţi străpung.
Dar luptătoare cum eşti tu, vei birui,  găsi-vei înarmare!

VIS NEÎMPLINIT

        Esti visul meu cel apărut
Când fericire nu mai aşteptam,
Eşti visul meu ce a trecut
Întâmplător prin viaţa mea, când dragostea n-o căutam
Şi ai luminat-o cu prezenţa ta .

        De dragul tău eu m-am schimbat,
Şi aş fi lăsat în urmă tot ce aveam,
De tu speranţă mi-ai fi dat,
Fiind doar fericirea la care eu nu mai visam!

        Credeam că timpul e trecut 
Pentr-o iubire cum n-am mai întâlnit,
Stăteam ascunsă sub un scut
Cu sufletul însingurat şi vitregit.

        Şi doar sclipirea ochilor de iarbă 
Lăsau iubirea să se vadă,
Iar fericirea se citea
Adeseori prea mult pe faţa mea.

         Dar nu te-am întrebat vreodată:Tu ce simţeai ?
Ce gând aveai ?
Iubirea tu de-o împărtăşeai,
Şi dragostea de o zăreai?

        Cât aş fi vrut să înţelegi
Ce îţi spunea privirea mea ,
Să-ţi mulţumesc atunci când mâna mi-o atingi ,
Să înţelegi că inima,chiar nu glumea.

        Dar nu am avut curaj
Şi dragostea s-a stins,
Iubirea rămânând doar un miraj,
Iar inima-mi rămâne ca un foc nestins.

      Dar trist când bruma din decembrie,
Îţi sterge chiar şi ultimul sărut,
Căldura unei veri şi visul zilelor de ieri,
Rămânând frumoasa amintire a clipelor ce-am petrecut.

PROFESIUNEA DE ASISTENT MEDICAL

     

      Profesiunea de asistent medical face parte din categoria celor mai nobile meserii.Înseamnă  muncă în echipă, înseamnă curaj, dăruire, mai înseamnă să uiţi problemele şi nevoile tale, punând pacienţii pe un loc prioritar, chiar înaintea familiei tale. Această meserie înseamnă să ştii să asculţi cu răbdare şi înţelegere,  să sfătuieşti  bolnavii, să le inspiri încredere,să înţeleagă că toate acţiunile ce le inteprinzi sunt spre beneficiul lor, că ceea ce facem le va uşura suferinţa, iar calitatea vieţii se va  îmbunătaţi. 

   Pacienţii trebuie să găsească în fiecare dintre noi un sprijin,un suflet cald, blând, să ştie că este important pentru noi ca ei să se simtă bine, să fie mulţumiţi de calitatea îngrijirilor acordate. Pacienţii trebuie să simtă că ne oferim ajutorul fără a aştepta  recompense din partea lor şi singura compensare fiind faptul că se simt mai bine, că durerea a fost îndepărtată sau ameliorată iar zâmbetul ce ni-l oferă este cel mai de preţ lucru. Această profesie îţi acordă o împlinire sufletească, o imensă bucurie că poţi fi util şi de ajutor unei persoane aflate în suferinţă ce are nevoie nu doar de medicamente şi investigaţii ci şi de o persoană bine instruită ,cu respect de sine şi de semeni, ce ştie să ofere un zâmbet. 

    O faţă senină transmite pe lângă linişte sufletească şi încredere dar şi profesionalism. Pentru mine tainele acestei meserii a început în copilărie  mai bine zis în clasele primare, când am devenit o '' mică soră medicală'' ce avea grijă de două persoane vârstnice(unchiul şi mătuşa mea). La început a fost o joacă, apoi lucrurile s-au înrăutăţit şi pe neaşteptate a devenit realitate, erau în tratament cu medicaţie hipotensoare, digitalică şi antireumatică, prima  mea responsabilitate a fost să repartizez  medicamentele ce trebuiau administrate pe parcursul unei zile, pentru amândoi, iar atunci când era cazul solicitam ajutorul unei vecine-asistentă medicală. Ceea ce s-a petrecut de-a lungul timpului au constituit un ghid pentru profesia mea şi acum la fel ca şi atunci,sunt foarte mândră şi multumită că pot fi de ajutor semenilor dar şi societăţii şi încerc să-mi fac datoria cu seriozitate, daruire  şi profesionalism. 

    Sunt poate prea exigentă cu mine,  dar cred  că numai aşa voi putea să menţin un echilibru în viaţa mea - oferind afecţiune, căci e o profesie în care trebuie să fii sensibil, împărtăşind empatie faţă de pacienţi şi tratându-i aşa cum aş vrea să fiu şi eu tratată, cred că singurătatea este cea mai grea  şi neânţeleasă boală.

CE TRIST.....

 Ce trist, cand pe fereastra   vieţii
Ţi-arată soarta fericirea
Şi în splendoarea dimineţii,    
Te lasă doar cu amintirea! 
  
Ce trist, când farmecul din vară,
 Îl simţi abia când a trecut, 
 Iubeşti prezentul cel lăsat să piară
 Şi îi adori parfumul din trecut! 

 Ce trist,când lacrimile grele
Se scurg din ochii sclipitori,
Ca licăririle de stele 
De amintirea zilelor de ieri! 

Ce trist,când ştiu că nu mai am măcar o clipă 
Să pot să-i spun iubirii tot ce aveam de spus mai ieri,
Iar tot ce fac, ce spun e doar risipă
De timp şi sentimente, şi iarăşi se aşterne o mare de tăceri! 

Ce trist, când stai pierdut în casă
Privind la poze şi amintiri
Când bruma vieţii te apasă,
Iar visul cel sfârşit îţi lasă o lacrimă-n priviri,-
O umbră a ultimei iubiri!                                                                                                   

DOR DE MUGUR

Bate vântul si adie ,
Dor de MUGUR mă sfârşie,
Dorul nu mă mai mângâie.
Când era MUGUR lângă mine
Simţeam că sunt om pe lume
De când MUGUR a plecat
Şi eu singură am rămas
Singură fără noroc
Inima mi-e pustiită'n foc.
Arde focul în inimioară 
Cu vâlvătaie si pară,
Inimioara-mi arde tare
C-am iubit MUGUR de floare,
Ce căzut-a făr' sa înfloare,
Ş-am rămas singură-n lume 
Cum e cucul fără nume
Să-i duc dorul neâncetat
Că pe mine m-a lăsat .
Şi oi duce dorul său
Pân'o fi si rândul meu.

VIS PIERDUT

Dacă vreodată doi unul au fost ,aceştia am fost eu si tu.
Dacă vreodată un om a fost iubit de soaţa lui ,acela ai fost tu. 
Dacă vreodată soaţa fericită a fost cu al ei bărbat,
Intre femei eu primul loc l-am ocupat .

Iubirea ta, era pentru mine aur fără pată ,
Mai preţios ca bogăţiile din lumea toată.
Iubirea mea, nici fluvii întregi n-o pot seca , 
Dar de la tine iubire n-oi mai aştepta.

Dragostea ta nicicum nu poate fi plătită ,
Răsplata ta, mă rog să-ţi fie însutită, 
Iar cât trăiesc, visez măcar pe sfert să fiu iubită .

Şi-acum când nu mai eşti decât în gândurile mele ,
Nu pot decât să-ţi port recunoştinţă ,
Iar amintirea ta e-n cerul plin de stele.